Despre carte: 1986 / „...El însuși a lovit mai multe chibrituri deodată și le-a înfipt în acoperișul de paie al cabanei. Paiele au luat foc ca praful de pușcă. Fum albastru se ridica și curgea de-a lungul streașinii. În aer se simțea un miros de ars... Prohorov se uită cu tristețe la coliba lui în flăcări, construită pentru el prin sârguința oamenilor de treabă, se uită din nou și flutură mâna În curând, flăcările trosneau, croindu-și drum de-a lungul lemnului rășinos. iar în câteva minute toată coliba era deja în flăcări. Vârfurile copacilor cei mai apropiați au început să foșnească din cauza curentului crescut de aer; împreună cu norii groși de fum, o ploaie de scântei a zburat spre cer. Aerul serii, până nu demult atât de curat și de parfumat, mirosea a duhoare și funingine... Umbrele s-au îngroșat în pădure…»